Convertirea adevărată

Trăim într-o perioadă în care seriozitatea convertirii este sub asediul propovăduirii unei evanghelii care nu obligă, care nu determină la schimbare. O predicare a lui „aşa cum sunt la Tine vin”, dar aşa vreau să şi rămân.

„Elementele distinctive biblice – cum ar fi pocăinţa, credinţa şi încrederea – pot sfârşi prin a fi trecute cu vederea sau înlocuite, deoarece accentul este pus pe ‘venirea în faţă’ în loc să fie pe întoarcerea de la păcat la Cristos” scrie Carey Hardy în cartea Nu tot ce luceşte este aur.

Ne confruntăm cu o filosofie de lucrare în ceea ce priveşte evanghelizarea care pune, mai degrabă, accent pe numere decât pe noutatea vieţii; pe decizii, fără să conteze cât de responsabile sunt; pe formulare completate, fără să fim preocupaţi de inimile schimbate.

Acest „easy evangelism”, evanghelism fără greutate, este responsabil, în parte, pentru problemele lumeşti şi fireşti cu care se confruntă biserica.

Acest gen de evanghelism ignoră unul dintre principiile de bază ale bisericilor nostre baptiste şi anume, apartenenţa la biserică doar a celor născuţi din nou.

Evanghelismul fără greutate aduce în biserici oameni fără greutate spirituală, „convertirile” de acest gen, care sunt cosmetizări ale realităţii, şi nu tranformări ale vieţi, sunt la baza multor probleme spirituale şi morale cu care se confruntă bisericile locale.

Este tot mai apreciat, în ultima perioadă, un gen de evanghelizare care apelează foarte mult la emoţiile celor ce ascultă punând un accent nepermis de mare pe întâmplări şi ilustraţii siropoase care au menirea să stârnească sentimentele fără să convingă mintea.

Acest gen de a semăna se aseamănă cu sămânţa căzută în locurile stâncoase care generează o reacţie emoţională imediată, dar neavând stabiliatatea pe care o poate da doar o înţelegere corectă a adevărului.

„Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul, şi-l primeşte îndată cu bucurie, dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme” (Matei 13:20-21)

Această situaţie periculoasă poate fi îndepărtată sau rezolvată printr-o concepţie biblică despre convertire sau pocăinţă.

Pentru a înţelege convertirea din perspectivă biblică vă învit să deschidem Biblia în 1 Tesaloniceni 1:9-10 unde apostolul Pavel scrie:

„Căci ei înşişi mărturisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care l-a înviat dinrte cei morţi, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare”

Acesta este un text în care apotolul Pavel relatează despre convertirea actualilor creştini din Tesalonic evidenţiind în felul aceasta caracteristicile unei convertiri adevărate.

Într-o perioadă în care suntem confruntaţi cu concepţii greşite despre convertire, este absolut necesar să privim în Cuvântul lui Dumenezeu pentru a înţelege perspectiva biblică despre convertire.

În felul acesta ne putem, pe de o parte, schimba, rectifica sau îmbunătăţi tehnicile de evanghelizare, pentru a fi subordonate total învăţăturii Scripturii; iar, pe de altă parte, ascultând descrierea unei convertiri reale, ne putem cerceta înaintea lui Dumnezeu, ne putem evalua experienţa iniţială, experienţa convertirii noatre, pentru a ne cerceta pe noi înşine dacă suntem în credinţă (2 Corinteni 13:5).

Caracteristicile convertirii adevărate, biblice, prezentate de apostolul Pavel în acest pasaj sunt următoarele:

1. Primirea mesajului divin
2. Transformarea radicală a vieţii
3. Supunerea deplină faţă de Dumnezeu
4. Aşteptarea întâlnirii cu Isus

(va urma)

Pastor Horea Vârtaci