Reverenţă profundă şi/sau relaţie de prietenie

Reverenţa profundă sau relaţia de prietenie sunt două atitudini care sunt exprimate în închinare şi în relaţia noastră cu Dumnezeu. Două atitudini diametral opuse, care au la bază două perspective opuse asupra divinităţii şi exagerate fiecare dintre ele în direcţia proprie.

Concepţia despre Dumnezeu determină conduita de fiecare zi, determină atitudinea pe care o adoptăm în închinare.

Aceste două versete prezintă două aspecte ale caracterului lui Dumnezeu, aspecte pe care trebuie să le privim împreună în cazul în care dorim să avem o apropiere de Dumnezeu în termenii Lui.

TRANSCENDENŢA

„Aşa vorbeşte Domnul: ‚Cerurile sunt scaunul Meu de domnie...” (Isaia 66:1)

„Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnicia şi a cărui Nume este sfânt: ‘Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie” (Isaia 57:15)

Privind la aceste cuvinte şi raportându-le la existenţa noastră nu putem constata altceva decât contrastul izbitor între ceea ce este Dumnezeu şi ceea ce suntem noi. • locuinţa Lui este cerul înalt – a noastră este în praful pământului, • El este Cel Preaînalt – noi suntem oameni, creaturi; • locuinţa Lui este veşnicia – a noastră este Universul spaţio-temporal; • El este sfânt, pus deoparte, altfel – noi cei faţă de care El este pus deoparte sau altfel.

Când ne măsurăm pe noi în comparaţie cu Dumnezeu rămânem îngroziţi şi spunem, asemenea lui Isaia: „Vai de mine, sunt pierdut” sau asemenea lui Iov: „ce înfricoşătoare este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu”.

Aceste cuvinte ne îndeamnă la o atitudine de reverenţă profundă faţă de Dumnezeul înainte căruia ne închinăm. Dar, dacă am spune numai atât nu am avea o imagine completă, pentru că, în aceleaşi versete ne este amintit şi despre:

IMANENŢĂ

„... pământul este aşternutul piciorelor Mele” (Isaia 66:1)

„... dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile speriteşi să reînsufleţesc duhurile zdrobite” (Isaia 57:15)

Aici ne sunt prezentate câteva adevăruri despre Dumnezeu: • pământul este aşternutul picioarelor Lui; • este aproape de om; • este implicat în viaţa omului. Privind la aceste cuvinte nu putem să nu observăm apropierea dintre noi şi divinitate: pământul este aşternutul picioarelor Lui – pământul eset aşernut şi al picioarelor noastre; • El este prezent şi implicat în viaţa oamenilor – noi suntem oamenii în viaţa cărora Dumnezeu se implică.

Biblia este istoria prezenţei şi a intervenţei lui Dumnezeu în viaţa umanităţii în ansamblu, şi al indivizilor.

Aceste cuvinte trebuie să ne motiveze să venim înaintea lui Dumnezeu convinşi de faptul că El ne este aprope şi doreşte să se implice în viaţa noastră spre binele nostru.

Dumnezeu nu este numai Cel de departe, ci şi Cel de aproape.

Aceste două atribute divine privite împreună ne oferă platforma pentru o atitudine corectă înaintea lui Dumnezeu: o reverenţă profundă învăluită în caldura dragostei Tatălui ceresc.