Există reacţie?

Cuvintele şi conduita lui Isus au produs întotdeauna reacţii.

Prezenţa şi prestaţia Fiului lui Dumnezeu nu a lăsat spaţiu de pasivitate şi dezinteres total.

Citind  în pasajul din Marcu putem observa faptul că fiecare pas al lui Cristos este însoţit de un anumit gen de reacţie imediată şi inevitabilă.

1. Predicarea lui Isus a făcut ca oamenii să fie „uimiţi de învăţătura Lui” (v. 22);
2. Prezenţa lui Isus a făcut ca demonul să fie deranjat, determinând reacţie (v. 23-24)
3. Puterea lui Isus asupra lumii întunericului a făcut ca toţi să rămână „îmnărmuriţi” (v. 27)
4. Prezenţa şi prestaţia lui Isus au făcut ca masele de oameni să ducă vestea în toate împrejurimile (v. 28)

Fiecare acţiune a lui Isus a dus la o reacţiune din partea celor prezenţi. Indiferent de natura ei – pozitivă sau negativă – reacţia a existat întotdeauna.

Cuvintele şi conduita trupului lui Cristos a produs întotdeauna reacţii.

Faptele Apostolilor dovedesc în mod clar faptul că obiceiul vieţii lui Cristos  - acela de a produce reacţii – a fost continuat de trupul lui Cristos.

Predicile şi lucrarea apostolilor au stârnit masele la reflecţie şi reacţie. Unii i-au întrebat: „fraţilor ce să facem?” (F.Ap. 2:37) alţii le-au poruncit „să nu mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus” (F.Ap. 3:18); unii „s-au alăturat lui (Pavel) şi au crezut” (F. Ap. 17:34), alţii au spus „asupra acestor lucruri te vom asculta altădată” (F.Ap. 17:32); „unii dintre ei... au crezut şi s-au alăturat lui Pavel şi Sila” (F.Ap. 17:4), alţii „au tulburat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason” încervând să îi prindă pe Pavel şi pe Sila (F. Ap. 14:5). Biserica primară a produs o reacţie în societatea vremii, o astfel de reacţie încât opozanţii mişcării creştine din Tesalonic, recunosc că „oamenii aceştia care au răscolit lumea, au venit şi aici” (F.Ap. 17:6).

Reforma protestantă a continuat obiceiul bisericii primare. Reîntoarcerea la Cuvânt şipromovarea principiilor biblice în toate aspectele vieţii personale şi publice, a produs o schimbare spirituală care a generat o schimbare a întregii societăţi occidentale. Jurnalistul Michael DiNatale a spus: „Liderii mişcării au predicat un mesaj puternic, care a rezonat în mintea oamenilor obişnuiţi ai vremii, aceştia legând cuvintele mesajului de situaţiile lor concrete. [...] Reformatorii au reuşit să ducă la îndeplinire scopul principal; au transformat lumea într-un loc mai bun”.  Cuvintele celor din Tesalonic au fost reale şi pentru reformatori: „au răscolit lumea”.

Cuvintele şi conduita trupului lui Cristos de astăzi trebuie să producă reacţii.

Suntem martorii unei perioade în care vocea Bisericii este tot mai estompată şi influenţa creştinilor este tot mai diminuată. Uneori numele deprotestant îşi pierde valoarea în absenţa unei poziţii ferme a creştinilor şi a bisericii în societate. Succesul lumii de a răscoli biserica este probabil determinat de lipsa de determinare a bisericii de a răscoli lumea.

Suntem chemaţi să producem o schimare spirituală în jurul nostru. Avem o viaţă sfântă de trăit, un mesaj divin de transmis şi, ca urmare a acestui mandat îndeplinit, avem o reacţie sigură de întâmpinat.

Nu trebuie să căutăm să fim generatori de reacţii negative, dar uneori lipsa lor este o realitate negativă.

Trăindu-şi menirea, prezentându-şi mesajul cu credincioşie biserica trebuie să răscolească conştiinţe, vieţi, grupuri de oameni etc. determinând la reacţie.

Doresc să trăim astfel încât lumea din jurul nostru să fie uimită şi înmărmurită privind la puterea mesajului şi trăirii bisericii, lăsând ca influenţa transformatoare a lui Isus să le schimbe vieţile. De asemenea doresc să rămânem fermi în faţa reacţiilor ostile creştinismului autentic.

Relaţia noastră cu Cristos trebuie să producă o reacţie în oameni din jurul nostru.